29.1.3.5. Amortizarea proprietății, reparația proprietății, obiectele de mică valoare și scurtă durată (art. 26, 27 CF)
Înapoi
29.1.3.5.1.

Întrebarea și răspunsul de la nr. 29.1.3.5.1. se comasează cu nr. 29.1.3.5.10.

Arhiva

        Se va calcula uzura în scopuri fiscale în cazul în care mijlocul fix, temporar, nu este exploatat în activitatea de întreprinzător? 

        Potrivit pct. (3) al Hotarîrii Guvernului nr. 289 din 14.03.2007,obiectul calculării uzurii sînt mijloacele fixe folosite (aflate în exploatare) în activitatea de întreprinzător şi supuse uzurii. Prin urmare, baza valorică a mijloacelor fixe la sfîrşitul perioadei de gestiune se va micsora cu baza valorică a mijlocului fix care temporar nu este exploatat.

29.1.3.5.2.

Cum se calculează amortizarea fondurilor de bibliotecă?

        Potrivit prevederilor S.N.C. „Imobilizări necorporale și corporale” (p.61), aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, entitatea care deține fonduri de bibliotecă, nu calculează amortizarea în scopuri financiare.

        Determinarea uzurii în scopuri fiscale este reglementată de art. 26 si 27 din Codul fiscal, precum și de Regulamentul privind evidența și calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr. 289 din 14.03.2007. 

        Astfel, potrivit pct. 3 din Regulamentul menționat, contribuabilul nu are obligația de a calcula uzura (amortizarea) pentru fondurile de bibliotecă.

Arhiva

        Potrivit prevederilor S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”, entitatea care deţine fonduri de bibliotecă, nu calculează uzura în scopuri financiare, dar uzura la fondurile date în scopuri fiscale, urmează să se calculeze?         

        Determinarea uzurii în scopuri fiscale se reglementează prin art. 26 si 27 din Codul fiscal, precum şi prin Regulamentul privind evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr. 289 din 14.03.2007. Astfel, potrivit pct. 3) din Regulamentul menţionat, contribuabilul nu are obligaţia de a calcula uzura pentru fondurile de bibliotecă.

29.1.3.5.3.

Se vor permite la deducere cheltuielile ce țin de reparația unei clădiri luate în posesie și/sau folosință (locațiune, arendă, uzufruct), suportate de locatar și compensate de locator, aferente serviciului de reparație prestat de locatar?

        În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.  

        Dat fiind faptul că potrivit prevederilor contractuale, cheltuielile ce țin de reparație suportate de către locatar se compensează de către locator, acestea se vor califică ca servicii prestate de către locatar, iar valoarea lor va constitui drept venit și se va include în venitul brut al entității.

Arhiva

        În cazul în care cheltuielile ce ţin de reparaţia unei clădiri arendate sunt suportate de locatar şi compensate de locator, acestea se vor permite la deduceri potrivit prevederilor art. 27 alin. (9) lit.(b) din Codul fiscal? 

        Regimul fiscal aferent impozitului pe venit în cazul expus în adresare derivă din specificul şi natura relaţiilor contractuale stabilite între părţile contractante. În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător. Dat fiind faptul că potrivit situaţiei descrise în adresare, cheltuielile ce ţin de reparaţie suportate de către locatar se compensează de către locator, acestea se vor califică ca servicii de reparaţie prestate, iar valoarea lor va constitui drept venit şi se va include în venitul brut al entităţii.

29.1.3.5.4.

Se consideră ca venit impozabil în scopuri fiscale, sumele primite ca despăgubire de asigurare, îndreptate la procurarea proprietății analogice pierdute forțat? Se permite la deduceri în scopuri fiscale, valoarea fondului fix casat ca rezultat al pierderii forțate?

        Conform prevederilor art. 22 alin. (1) și (4) din Codul fiscal, nu se recunoaște venitul la înlocuirea proprietății cu o proprietate de același tip în cazul pierderii ei forțate. Proprietatea de înlocuire se consideră de același tip atunci cînd ea are aceleași însușiri sau este de aceeași natură ca și proprietatea înlocuită (indiferent de faptul dacă este sau nu o proprietate de același nivel sau calitate). 

        De asemenea, potrivit art. 20 lit. a) din Codul fiscal, sumele și despăgubirile de asigurare, primite în baza contractelor de asigurare și coasigurare, exclusiv primite în cazul înlocuirii forțate a proprietății conform art. 22 din Codul fiscal, reprezintă sursă de venit neimpozabilă. 

        Astfel, venitul obținut ca despăgubire de asigurare, în baza contractelor de asigurare și coasigurare, exclusiv primite în cazul înlocuirii forțate a proprietății conform art. 22 din Codul fiscal, se va ajusta la completarea declarației cu privire la impozitul pe venit. 

        Potrivit prevederilor art. 24 alin. (6) din Codul fiscal, nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea proprietății pe care se calculează amortizarea și față de care se aplică prevederile art. 26, 261, 28 și 29 din Codul fiscal.  

        Prin urmare, cheltuielile ce țin de ieșirea forțată a bunurilor reprezintă cheltuieli care nu sunt deductibile în scopuri fiscale, și se vor ajusta la completarea declarației cu privire la impozitul pe venit.

Arhiva

        Se consideră ca venit impozabil în scopuri fiscale, sumele primite ca despăgubire de asigurare, îndreptate la procurarea proprietății analogice pierdute forțat? Se permite la deduceri în scopuri fiscale, valoarea fondului fix casat ca rezultat al pierderii forțate?  

        Conform prevederilor art. 22 din Codul fiscal, nu se recunoaște venitul la înlocuirea proprietății cu o proprietate de același tip în cazul pierderii ei forțate. Proprietatea de înlocuire se consideră de același tip atunci cînd ea are aceleași însușiri sau este de aceeași natură ca și proprietatea înlocuită (indiferent de faptul dacă este sau nu o proprietate de același nivel sau calitate). 

        Astfel, venitul obținut de la înlocuirea proprietății cu o proprietate de același tip în cazul pierderii ei forțate, potrivit art. 22 din Codul fiscal, se va ajusta la completarea declarației cu privire la impozitul pe venit. 

        Potrivit prevederilor art. 24 alin. (6) din Codul fiscal, nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea proprietății pe care se calculează uzura (amortizarea) și față de care se aplică prevederile art. 26, 28 și 29 sau la procurarea mijloacelor fixe cu un termen de exploatare mai mare de un an. 

        Prin urmare, cheltuielile ce țin de ieșirea forțată a bunurilor reprezintă cheltuieli care nu sunt deductibile în scopuri fiscale, și se vor ajusta la completarea declarației cu privire la impozitul pe venit.

        Se consideră ca venit înscopuri fiscale, sumele primite ca despăgubire de asigurare, îndreptate la procurarea proprietăţii analogice pierdute forţat? Este în drept entitatea să ia la deduceri în scopuri fiscale, fondul fix casat ca rezultat al pierderii forţate? 

        Conform prevederilor art.22 din Codul fiscal, nu se recunoaşte venitul la înlocuirea proprietăţii cu o proprietate de acelaşi tip în cazul pierderii ei forţate. Proprietatea de înlocuire se consideră de acelaşi tip atunci cînd ea are aceleaşi însuşiri sau este de aceeaşi natură ca şi proprietatea înlocuită (indiferent de faptul dacă este sau nu o proprietate de acelaşi nivel sau calitate). În conformitate cu modul de completare a Declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1498 din 29.12.2008, în anexa1D, în rîndul 02041 coloniţa 2 “Venitul obţinut din înlocuirea proprietăţii” se reflectă sumele primite de la companiile de asigurări drept compensaţieobţinute în legătura cu circumstanţele excepţionale.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (6) din Codul fiscal, nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea proprietăţii pe care se calculează uzura (amortizarea) şi faţă de care se aplică prevederile art.26, 28 şi 29 sau la procurarea mijloacelor fixe cu un termen de exploatare mai mare de un an.

Prin urmare, cheltuielile ce ţin  de ieşirea forţată a bunurilor reprezintă cheltuieli care nu sint deductibile în scopuri fiscale, şi se reflectă la valoarea de bilanţ în col.2,codul 03021 a anexei  2D din Declaraţia forma VEN 08. 

29.1.3.5.5.

Se permite la deducere amortizarea mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit?

        Conform prevederilor art. 26 alin. (2) și art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, proprietatea pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația și folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei. 

        Potrivit prevederilor art. 27 alin. (121) din Codul fiscal, începînd cu perioada fiscală 2014, se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit şi puse în funcţiune în perioadele fiscale anterioare anului 2014, a căror valoare a fost inclusă la venituri impozabile ale contribuabilului. Amortizarea acestor mijloace fixe se calculează reieşind din valoarea reflectată în bilanţul contribuabilului conform situaţiei din 31 decembrie 2013. 

        Totodată, potrivit prevederilor art. 261 alin. (12) din Codul fiscal, normele cărora vor fi aplicate din perioada fiscală 2018 sau 2019 (din anul 2019 în mod obligatoriu), nu se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu excepția cazurilor în care valoarea acestora a fost inclusă în venitul impozabil al contribuabilului. 

        În cazul finanțării parțiale a procurărilor mijloacelor fixe din surse ce constituie venituri neimpozabile, amortizarea se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere (art. 261 alin. (13) CF).

Arhiva

        Se permite la deducere uzura mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit?  

        Conform prevederilor art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația și folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice și morale și a cărei perioade de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma de 6000 lei.

        Evidenta şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.289 din 14.03.2007.

        Potrivit prevederilor art. 27 alin.(121) din Codul fiscal, începînd cu perioada fiscală 2014, se permite deducerea uzurii mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit şi puse în funcţiune în perioadele fiscale anterioare anului 2014, a căror valoare a fost inclusă la venituri impozabile ale contribuabilului. Uzura acestor mijloace fixe se calculează reieşind din valoarea reflectată în bilanţul contribuabilului conform situaţiei din 31 decembrie 2013.”

        Se permite oare calcularea uzurii în scopuri fiscale pentru mijloacele fixe primite cu titlu gratuit pînă la 01.01.2014?

       În conformitate cu art. 27 alin.(12) din Codul fiscal, începând cu perioada fiscală 2014, se permite deducerea uzurii mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu excepția cazurilor când valoarea acestora a fost inclusă în venitul neimpozabil al contribuabilului. În condițiile în care, valoarea mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, în scopuri fiscale va fi atribuită la venituri neimpozabile, acestea nu vor constitui obiect al calculării uzurii. 

       Astfel, articolul menționat se referă la obligația de calculare a uzurii, iar legislația în vigoare nu prevede limite referitor la momentul obținerii mijloacelor fixe cu titlu gratuit. În acest context, conchidem asupra faptului că se permite deducerea uzurii și pentru mijloacele fixe primite cu titlu gratuit de până la 2014.

         Potrivit art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanțul contabil al contribuabilului în conformitate cu legislația şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma de 6000 lei.

        Prin urmare, în contextul celor menționate, în Registrul de evidență a mijloacelor fixe pe categoriile de proprietate şi a uzurii acestora în scopuri fiscale, mijloacele fixe primite cu titlu gratuit, se vor indica la valoarea cu care acestea sunt reflectate în bilanțul întreprinderii la situația din 01.01.2014.

        Cum se calculează uzura în scopuri fiscale pentru mijloacele fixe primite ca donaţie sau cu titlu gratuit? 

        Evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14.03.2007. Potrivit pct. 3 din Regulamentul menţionat, pentru mijloacelе fixe primite ca donaţie sau cu titlu gratuit nu se calculează uzura.

29.1.3.5.6.

Care este valoarea de intrare a mijloacelor fixe procurate?

        În conformitate cu prevederile art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, precum și art. 261 alin. (18) din Codul fiscal, norma căreia se va aplica din perioada fiscală 2018 (opțional) sau 2019 (din anul 2019 în mod obligatoriu), valoarea mijloacelor fixe nou-procurate se compune din preţul lor de procurare, precum şi din toate cheltuielile aferente procurării lor, inclusiv cheltuielile de transportare, asamblare şi asigurare, dobînzile plătite sau calculate pînă la punerea obiectului în exploatare. Valoarea mijloacelor fixe aferente proprietăţii create cu forţe proprii include toate impozitele şi taxele, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată care se deduce, cheltuielile şi plata dobînzilor aferente acestor mijloace fixe pentru întreaga perioadă de pînă la punerea lor în exploatare.

Arhiva

        Care este valoarea de intrare a mijloacelor fixe procurate ? 

        În conformitate cu prevederile art.27 alin.(1) din Codul fiscal, valoarea mijloacelor fixe nou-procurate se compune din preţul lor de procurare, precum şi din toate cheltuielile aferente procurării lor, inclusiv cheltuielile de transportare, asamblare şi asigurare, dobînzile plătite sau calculate pînă la punerea obiectului în exploatare.

29.1.3.5.7.

Care este modalitatea de deducere a cheltuielilor legate de reparația unui mijloc fix conform contractului de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă?

        În conformitate cu prevederile art. 27 alin. (9) lit. b) din Codul fiscal, norma căreia poate fi utilizată pînă în perioada fiscală 2018 inclusiv, cheltuielilor aferente reparației mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor art. 26 alin. (2) al Codului fiscal și care sunt utilizate în activitatea de întreprinzător a agentului economic, conform contractului de arendă (locațiune), leasing operațional al mijloacelor de transport aerian internațional – cheltuieli suportarea cărora, potrivit contractului nominalizat, revine arendașului (locatarului). Deducerea cheltuielilor în cauză se permite în limita a 15% din suma calculată a arendei (locațiunii) suportată pe parcursul perioadei fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparație a mijloacelor de transport aerian internațional, în mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operațional suportate pe parcursul perioadei fiscale. 

        De asemenea, potrivit art. 26 alin. (3) din Codul fiscal, sunt considerate, de asemenea, proprietate pe care se calculează amortizarea investițiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă. În sensul prezentului alineat, prin investiție se înțelege excedentul cheltuielilor ce țin de reparație, îmbunătățire și altele asemenea, în privința mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menționate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la art. 27 alin. (9) din Codul fiscal. 

        Astfel, în cazul în care întreprinderea suportă cheltuieli legate de reparația unui mijloc fix, conform contractului de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă, cheltuieli - suportarea cărora, potrivit contractului nominalizat, revine arendașului (locatarului), suma depășirii limitei, stabilită în art. 27 alin. (9) lit. b) din Cod, constituie proprietate pe care se calculează amortizarea.

Arhiva

        Care este modalitatea de deducere a cheltuielilor legate de reparaţia unui mijloc fix conform contractului de arendă (locaţiune) ? 

        În conformitate cu prevederile art. 27 alin. (9) lit. b) din Codul fiscal, se permit la deduceri cheltuielile aferente reparaţiei mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor art. 26 alin. (2 din Cod şi care sînt utilizate în activitatea de întreprinzător a agentului economic, conform contractului de arendă (locaţiune) – cheltuieli în cauză se permit în limita a 15% din suma calculată a arendei (locaţiunii) suportate pe parcursul perioadei fiscale. 

        De asemenea, potrivit art. 26 alin. (3) din Codul fiscal, sînt considerate proprietate pe care se calculează uzura investiţiile efectuate în mijloace fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă. În sensul acestui alineat, prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, întreţinere, îmbunătăţire şi altele asemenea, în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în anul fiscal conform modului stabilit la art. 27 alin. (9) din Codul fiscal, suportarea cărora, potrivit contractului nominalizat, revin arendaşului (locatarului). 

        Totodată, prevederile pct. 14 din Regulamentul privind evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14.03.2007, reglementează modul de determinare a cheltuielilor pentru reparaţia mijloacelor fixe ce nu corespund art. 26 alin. (2) din Cod, precum şi a diferenţei care este considerată ca proprietate conform alin. (3) al art. 26 din Codul fiscal. 

        Astfel, în cazul în care întreprinderea suportă cheltuieli legate de reparaţia unui mijloc fix, conform contractului de arendă (locaţiune), ce depăşesc limita stabilită în art. 27 alin. (9) lit. b) din Cod, suma diferenţei constituie proprietate pe care se calculează uzura.

29.1.3.5.8.

Cum urmează a fi deduse cheltuielile privind obiectele de mică valoare și scurtă durată de către un agent economic care aplică IFRS?

        Standardele Internaționale de Contabilitate nu prevăd clasificarea activelor ca obiecte de mică valoare și scurtă durată.  

        Totodată, potrivit prevederilor pct. 6 din Standardul Internațional de Contabilitate 16 „Imobilizări corporale”, aplicat pe teritoriului Republicii Moldova, potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 109 din 19 decembrie 2008, imobilizări corporale sunt elemente corporale care:  

        (a) sunt deținute în vederea utilizării pentru producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; și 

        (b) se preconizează a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade. 

        De asemenea, conform pct. 9 din Standardul menționat, acesta nu prescrie unitatea de măsură pentru recunoaștere, adică ce constituie un element de imobilizări corporale. Astfel, se impune utilizarea raționamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaștere pentru circumstanțele specifice ale unei entități.         Conform pct. 48 din standard, cheltuielile cu amortizarea pentru fiecare perioadă trebuie recunoscute în profit sau pierdere numai dacă nu sunt incluse în valoarea contabilă a unui alt activ. 

        Totodată, potrivit pct. 6 din Standardul Internațional de Contabilitate 2 „Stocuri”, stocurile sunt active: 

        (a)deținute în vederea vânzării pe parcursul desfășurării normale a activității;         (b)în curs de producție pentru o astfel de vânzare; 

        (c) sub formă de materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii. 

        Astfel, conform pct. 6 și 36 din standardul menționat, valoarea contabilă a stocului (materiale și alte consumabile) trebuie să fie recunoscută drept cheltuială în perioada în care sunt folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii. 

        Potrivit art. 26 alin. (2) și art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, proprietatea pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei. 

        Totodată, potrivit prevederilor art. 44 alin. (7) din Codul fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului fiscal. 

        Astfel, odată cu trecerea obligatorie la Standardele Internaționale de Raportare Financiară (SIRF) pornind de la acel fapt că Codul fiscal nu prevede o metodă de calcul a uzurii bunurilor cu o valoare mai mică de 6000 lei, dacă acestea sunt recunoscute ca imobilizări corporale în conformitate cu SIRF, acestea urmează a fi trecute la cheltuieli prin calcularea amortizării. 

        Cheltuielile respective se califică ca ordinare și necesare, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, și sunt permise la deducere în scopuri fiscale. 

        În cazul în care activul este recunoscut ca stoc, potrivit Standardului Internațional de Contabilitate 2 ”Stocuri”, acesta urmează a fi recunoscute drept cheltuială în perioada în care sunt utilizate și permise la deducere prin prisma prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.

Arhiva

        Cum urmează a fi deduse cheltuielile privind obiectele de mică valoare și scurtă durată de către un agent economic care aplică IFRS?  

        Standardele Internaționale de Contabilitate nu prevăd clasificarea activelor ca obiecte de mică valoare și scurtă durată. 

        Totodată, potrivit prevederilor pct. 6 din Standardul Internațional de Contabilitate 16 „Imobilizări corporale”, aplicat pe teritoriului Republicii Moldova, potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 109 din 19.12.2008, imobilizări corporale sunt elemente corporale care: 

        (a)sunt deținute în vederea utilizării pentru producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; și 

        (b)se preconizează a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade. 

        De asemenea, conform pct. 9 din Standardul menționat, acesta nu prescrie unitatea de măsură pentru recunoaștere, adică ce constituie un element de imobilizări corporale. Astfel, se impune utilizarea raționamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaștere pentru circumstanțele specifice ale unei entități. 

        Respectiv, conform pct. 49 din Standardul menționat, cheltuielile de amortizare aferente activelor recunoscute ca imobilizări corporale pentru o perioadă sunt recunoscute în general în profit sau pierdere. 

        Potrivit art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanțul contabil al contribuabilului în conformitate cu legislația și folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice și morale și a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma de 6000 lei.

        Totodată, potrivit prevederilor art. 44 alin. (7) din Codul fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului fiscal. 

        Astfel, odată cu trecerea obligatorie la Standardele Internaționale de Raportare Financiară (SIRF) pornind de la acel fapt că Codul fiscal nu prevede o metodă de calcul a uzurii bunurilor cu o valoare mai mică de 6000 lei, în conformitate cu SIRF acestea urmează a fi trecute la cheltuieli prin calcularea uzurii. Cheltuielile respective se califică ca ordinare și necesare, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, și se permit la deducere în scopuri fiscale. 

        În cazul în care activul nu se amortizează, potrivit Standardului Internațional de Contabilitate 2 ”Stocuri”, activele respective urmează a fi recunoscute drept cheltuială în perioada în care sunt utilizate.

        Cum urmează a fi deduse cheltuielile privind uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (OMVSD) în valoare de pînă la 3000 lei utilizate pînă în prezent, de către un agent economic care le-a procurat în 2011, iar în 2012 subiectul a trecut obligatoriu la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (SIRF), respectiv, avînd ocazia să calculeze uzura la acestea? 

        Potrivit art.26 alin.(2) al Codului fiscal, proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanţul contabil al contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 lei.

        Totodată, potrivit prevederilor art.44 alin.(7) al Codului fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidenţă financiară bazate pe prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate şi Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Сodului fiscal. 

        Astfel, pînă la 1 ianuarie 2012, obiectele de mică valoare şi scurtă durată (OMVSD), în scopuri fiscale, nu puteau fi considerate drept mijloc fix, valoarea acestora pe unitate fiind mai mică de 6000 lei. Potrivit pct.36 din S.N.C 2 ,,Stocuri de mărfuri şi materiale”, obiectele de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora este mai mică de 1/2 din plafonul stabilit, urmează să fie casate la cheltuieli sau consumuri pe măsura predării acestor obiecte de la depozit în exploatare. Respectiv, acestea nu pot fi supuse uzurii în scopuri fiscale în perioada de după 2012, dat fiind faptul că deja valoarea uzurii acestora a fost dedusă în perioada anterioară, odată cu punerea acestora în exploatare. Totodată, pentru bunurile procurate şi puse în exploatare începînd cu 1 ianuarie 2012, odată cu trecerea obligatorie la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (SIRF) pornind de la acel fapt că Codul fiscal nu prevede o metodă de calcul a uzurii bunurilor cu o valoare mai mică de 6000 lei (OMVSD), iar în conformitate cu SIRF acestea urmează a fi uzate, cheltuielile privind uzura activelor cu valoarea mai mică de 3000 lei, utilizate în activitatea de întreprinzător, se califică ca ordinare şi necesare, în conformitate cu prevederile art.24 alin.(1) din Codul fiscal, şi se permit la deducere în scopuri fiscale.

29.1.3.5.9.

Se calculează amortizarea în scopuri fiscale pentru mijloacele fixe primite ca aport la capitalul statutar?

        În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (10) și art. 261 alin. (17) din Codul fiscal, evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14 martie 2007. 

        Astfel, potrivit pct. 3 din Regulament, mijloacele fixe primite ca aport în capitalul social și folosite în activitatea de întreprinzător reprezintă obiect al calculării amortizării.

Arhiva

        Se calculează uzura în scopuri fiscale pentru mijloacele fixe primite ca aport la capitalul statutar?  

        Potrivit pct. 3 din Regulamentul privind evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.289 din 14.03.2007, mijloacele fixe primite ca aport în capitalul social şi folosite în activitatea de întreprinzător reprezintă obiect al calculării uzurii.

29.1.3.5.10.

Există temei de calculare și deducere a amortizării în scopuri fiscale, în cazul în care mijlocul fix a fost utilizat parțial în activitatea de întreprinzător pe parcursul perioadei fiscale, sau a fost utilizat parțial din punct de vedere a capacității sale depline?

        Potrivit art. 26 alin. (2) din Codul Fiscal, proprietatea pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei. 

        În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (10) din Codul fiscal, evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14 martie 2007. 

        Totodată, Codul fiscal, în art. 44 alin. (7) specifică că, în scopuri fiscale, se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, care nu contravin prevederilor Codului Fiscal. 

        Conform prevederilor Standardelor Naționale de Contabilitate, calcularea amortizării mijloacelor fixe nu se întrerupe pentru obiecte aflate în procesul de reparaţie, de modernizare, în rezervă, în conservare sau nefolosite din alte motive.         Astfel, cheltuielile privind amortizarea mijlocului fix (fie chiar și utilizat parțial din punct de vedere a capacității sale depline), se vor permite la deducere în scopuri fiscale pentru întreaga perioadă fiscală. 

        Mai mult ca atît, potrivit pct.1 al Deciziei Consiliului Consultativ al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 3/1 din 13 noiembrie 2014, pornind de la prevederile art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, pentru mijloacele fixe imobile și mobile, care au fost utilizate parțial (atît din punct de vedere temporar, cît și din punct de vedere structural) în activitatea de întreprinzător pe parcursul perioadei fiscale, amortizarea urmează a fi calculată pentru întreaga perioadă.

Arhiva

        Există temei de calculare și deducere a uzurii în scopuri fiscale, în cazul în care bunul a fost utilizat parțial în activitatea de întreprinzător pe parcursul anului, sau a fost utilizat parțial din punct de vedere a capacității sale depline?  

        Potrivit art.26 alin.(2) din Codul Fiscal, proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanțul contabil al contribuabilului în conformitate cu legislația şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma de 6000 lei.  Evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidenta şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14.03.2007.

        Totodată, Codul fiscal, în art.44 alin.(7) specifică că, în scopuri fiscale, se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, care nu contravin prevederilor Codului Fiscal. 

        Conform prevederilor Standardelor Naționale de Contabilitate, calcularea amortizării mijloacelor fixe nu se întrerupe pentru obiecte aflate în procesul de reparaţie, de modernizare, în rezervă, în conservare sau nefolosite din alte motive.

        Astfel, cheltuielile privind uzura mijlocului fix (fie chiar și utilizat parțial din punct de vedere a capacității sale depline), se vor permite la deducere în scopuri fiscale pentru întreaga perioadă de raportare. 

        Mai mult ca atît, potrivit pct.1 al Deciziei Consiliului Consultativ al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.3/1 din 13 noiembrie 2014, pornind de la prevederile art.26 alin.(2) din Codul fiscal, pentru mijloacele fixe imobile și mobile, care au fost utilizate parțial (atît din punct de vedere temporar, cît și din punct de vedere structural) în activitatea de întreprinzător pe parcursul perioadei fiscale, uzura urmează a fi calculată pentru întreaga perioadă de gestiune.

29.1.3.5.11.

Are dreptul entitatea de a calcula și a deduce în scopuri fiscale, amortizarea pentru activele, valoarea cărora depășește pragul de semnificație, stabilit în scopuri financiare, dar este mai mică de 6000 lei?

        În conformitate cu art. 26 alin. (2) și art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei. 

        Modalitatea de determinare a amortizării mijloacelor fixe este prevăzută în Regulamentul, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14 martie 2007. 

        Astfel, în contextul legislației în vigoare, abordările aferente reglementării mijloacelor fixe, potrivit noilor Standarde Naționale de Contabilitate, nu au impact asupra calificării lor în scopuri fiscale, în acest sens urmînd a se ține cont de prevederile art. 26 alin. (2) și art. 261 alin. (2) din Codul fiscal.

Arhiva

        Are dreptul sau nu întreprinderea a calcula, în scopuri fiscale, uzura pentru activele, valoarea cărora depăşeşte pragul de semnificaţie stabilit în scopuri financiare, dar este mai mică de 6000 lei?  

        În conformitate cu art.26 alin.(2) din CF, proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanţul contabil al contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoarea scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 lei. 

        Modalitatea de determinare a uzurii este prevăzută în Regulamentul privind evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin HG nr. 289 din 14.03.2007. 

        Astfel, în contextul legislaţiei în vigoare, abordările aferente reglementării mijloacelor fixe, potrivit noilor SNC, nu au impact asupra calificării lor în scopuri fiscale, în acest sens ţinîndu-se cont de prevederile art.26 alin.(2) din CF.

29.1.3.5.12.

Cum urmează a fi deduse cheltuielile privind obiectele de mică valoare și scurtă durată de către un agent economic care aplică Standardele Naționale de Contabilitate?

        În conformitate cu prevederile pct. 6 din Standardul Național de Contabilitate „Stocuri”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, obiectele de mică valoare și scurtă durată reprezintă bunuri valoarea unitară a cărora nu depășește plafonul stabilit de legislație (conform art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, plafonul stabilit este de 6000 lei) sau pragul de semnificație prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară (de exemplu, instrumente și dispozitive cu destinație generală și specială, utilaj de schimb, ambalaj tehnologic, inventar de producție, îmbrăcăminte și încălțăminte specială, dispozitive de protecție, lenjerie, construcții și dispozitive provizorii, inventar sportiv și turistic și alte obiecte similare). 

        Totodată, potrivit prevederilor art. 44 alin. (7) al Codului fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului fiscal. 

        Astfel, valoarea obiectelor de mică valoare și scurtă durată urmează a fi recunoscută drept cheltuială conform prevederilor pct. 51-54 din standardul menționat, și respectiv, permise la deducere în scopuri fiscale, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.

29.1.3.5.13.

La ce categorie de proprietate urmează de a fi atribuit un mijloc fix pentru calcularea amortizării în scopuri fiscale, în cazul în care acesta nu se regăsește în Catalogul mijloacelor fixe și activelor nemateriale?

        În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (6) din Codul fiscal, întreaga proprietate a contribuabilului trebuie să fie raportată la una din categoriile de proprietate, în ordinea stabilită de Guvern.  

        Astfel, potrivit Catalogului mijloacelor fixe și activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 21 martie 2003, atribuirea fiecărei unități a mijloacelor fixe la categoria respectivă de proprietate se efectuează conform prevederilor pct. 87 din Catalogul respectiv. 

        Totodată, conform prevederilor pct. 84 din Catalogul menționat, pentru argumentarea duratei de funcționare utilă a activelor care nu sunt indicate în Catalog se poate utiliza experiența proprie a întreprinderii sau organizației de exploatare a activelor similare, experiența altor întreprinderi sau pot fi atrași în aceste scopuri specialiști competenți.

Arhiva

        La ce categorie de proprietate urmează de a fi atribuit un mijloc fix pentru calcularea uzurii în scopuri fiscale, în cazul în care acesta nu se regăsește în Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale?  

        În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (6) din Codul fiscal, întreaga proprietate a contribuabilului trebuie să fie raportată la una din categoriile de proprietate, în ordinea stabilită de Guvern. 

        Astfel, potrivit Catalogului mijloacelor fixe și activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 21.03.2003, atribuirea fiecărei unități a mijloacelor fixe la categoria respectivă de proprietate se efectuează conform prevederilor pct. 87 din Catalogul respectiv. 

        Totodată, conform prevederilor pct. 84 din Catalogul menționat, pentru argumentarea duratei de funcționare utilă a activelor care nu sunt indicate în Catalog se poate utiliza experiența proprie a întreprinderii sau organizației de exploatare a activelor similare, experiența altor întreprinderi sau pot fi atrași în aceste scopuri specialiști competenți.

29.1.3.5.14.

Se va permite la deducere amortizarea proprietății date în locațiune, care potrivit Standardului Național de Contabilitate „Investiții imobiliare” în contabilitate este recunoscut ca investiție imobiliară?

        În conformitate cu prevederile pct. 4 din Standardul Național de Contabilitate „Investiții imobiliare”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06 august 2013, investiție imobiliară reprezintă proprietate imobiliară deținută (de proprietar sau locatar în baza unui contract de leasing financiar), mai degrabă în scopul închirierii și/sau pentru creșterea valorii acesteia, decât pentru a fi:  

        - utilizată în producție, pentru furnizarea de bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri administrative;  

        - vândută în procesul desfășurării normale a activității. 

        Respectiv, proprietate imobiliară deținută în scopul închirierii reprezintă investiție imobiliară. 

        În privința dreptului de a calcula amortizarea aferent investițiilor imobiliare menționăm că, potrivit prevederilor art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, proprietatea pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei. 

        De asemenea, conform alin. (4) din articolul menționat, calcularea și deducerea amortizării mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional se efectuează de către locator.  

        Astfel, amortizarea calculată pentru proprietatea dată în locațiune se va permite la deducere prin prisma prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.

Arhiva

        Se va permite la deducere uzura proprietății date în locațiune, care potrivit SNC „Investiții imobiliare” în contabilitate este recunoscută ca investiție imobiliară?         În conformitate cu prevederile pct. 4 din Standardul Național de Contabilitate „Investiții imobiliare”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, investiție imobiliară reprezintă proprietate imobiliară deținută (de proprietar sau locatar în baza unui contract de leasing financiar), mai degrabă în scopul închirierii și/sau pentru creșterea valorii acesteia, decât pentru a fi: 

        - utilizată în producție, pentru furnizarea de bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri administrative; 

        - vândută în procesul desfășurării normale a activității. 

        Respectiv, proprietate imobiliară deținută în scopul închirierii reprezintă investiție imobiliară. 

        În privința dreptului de a calcula uzura aferent investițiilor imobiliare menționăm că, potrivit prevederilor art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația și folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice și morale și a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma de 6000 lei. 

        De asemenea, conform alin. (4) din articolul menționat, calcularea și deducerea uzurii mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional se efectuează de către locator. 

        Astfel, uzura calculată pentru proprietatea dată în locațiune se va permite la deducere prin prisma prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.

29.1.3.5.15.

Vor fi permise la deducere cheltuielile suportate de către întreprindere aferente activului transmis în folosință fără plată pentru instituția publică sau orice alt contribuabil, fără a primi careva recompense?

        În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.

        Totodată, conform pct. 26 din Anexa nr.1 la Hotarîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător și cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice și obținerii de venituri.

        De asemenea, conform prevederilor pct. 24 din Hotarîrea menționată, la determinarea venitului impozabil, din venitul brut se deduc cheltuielile suportate în scopul desfășurării activității de întreprinzător, ce țin de fabricarea (executarea, prestarea) și desfacerea producției (lucrărilor, serviciilor), producerea și desfacerea mărfurilor, mijloacelor fixe și altor bunuri, precum și cheltuielile legate de obținerea altor venituri, bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului. 

        Astfel, cheltuielile suportate de către întreprindere, inclusiv cheltuielile pentru reparație, îmbunătățire și altele asemenea, în privința activului transmis în folosință fără plată, precum și amortizarea acestuia, etc. nu vor fi permise la deducere în scopuri fiscale, deoarece acestea nu se conformă prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.

Arhiva

        Vor fi permise la deducere cheltuielile suportate de către întreprindere pentru instituția publică sau orice alt contribuabil, fără a primi careva recompense?  

        În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător. 

        Potrivit pct. 39 din anexa nr. 1 la Hotarîrea Guvernului nr. 77 din 30 ianuarie 2008, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, fără de care este imposibil de a face business, care sunt definite atît cu indici calitativi, cît și cu indici cantitativi.  

        De asemenea, conform prevederilor pct. 37 din Hotarîrea menționată, la determinarea venitului impozabil, din venitul brut se deduc cheltuielile ce țin de fabricarea (executarea, prestarea) și desfacerea producției (lucrărilor, serviciilor), producerea și desfacerea mărfurilor, mijloacelor fixe și altor bunuri, precum și cheltuielile legate de obținerea altor venituri impozabile, care se determină conform SNC sau SIRF, luînd în considerație prevederile Codului.  

        Astfel, cheltuielile suportate de către întreprindere, inclusiv cheltuielile pentru reparație, îmbunătățire și altele asemenea, în privința activului transmis în folosință fără plată, precum și amortizarea acestuia, etc. nu vor fi permise la deducere în scopuri fiscale, deoarece acestea nu se conformă prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.

        Vor fi permise la deducere cheltuielile suportate de către întreprindere pentru instituție publică sau orice alt contribuabil, fără primirea cărorva recompense?  

        În conformitate cu prevederile alin. (1) art. 24 din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător. 

        Potrivit pct. 39 din anexa nr. 1 la Hotarîrea Guvernului nr. 77 din 30 ianuarie 2008, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, fără de care este imposibil de a face business, care sunt definite atît cu indici calitativi, cît și cu indici cantitativi. 

        De asemenea, conform prevederilor pct. 37 din Hotarîrea menționată, la determinarea venitului impozabil, din venitul brut se deduc cheltuielile ce țin de fabricarea (executarea, prestarea) și desfacerea producției (lucrărilor, serviciilor), producerea și desfacerea mărfurilor, mijloacelor fixe și altor bunuri, precum și cheltuielile legate de obținerea altor venituri impozabile, care se determină conform SNC sau SIRF, luînd în considerație prevederile Codului. 

        Astfel, cheltuielile suportate de către întreprindere, inclusiv cheltuielile pentru reparație, îmbunătățire și altele asemenea, în privința activului transmis în folosință fără plată, precum și uzura acestuia, etc. nu vor fi permise la deducere în scopuri fiscale, deoarece acestea nu se conformă prevederilor alin. (1) art. 24 din Codul fiscal.

29.1.3.5.16.

Se permite la deducere în scopuri fiscale amortizarea mijlocului fix procurat de către producătorul agricol în cazul în care ulterior acesta a obținut subvenție pentru compensarea (integrală sau parțială) a cheltuielilor ce țin de procurarea acestuia?

        Conform prevederilor art. 26 alin. (2) și art. 261 alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația și folosită în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice și morale și a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma de 6000 de lei. 

        Evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14 martie 2007. 

        În cazul în care agentul economic a determinat obligații privind plata unui mijloc fix, iar ulterior a obținut o subvenție, suma subvenției obținute nu va influența mărimea bazei valorice a mijloacelor fixe la calcularea amortizării în scopuri fiscale. 

        De asemenea, potrivit prevederilor art. 261 alin. (14) din Codul fiscal, suma subvențiilor obținute ca urmare a efectuării investițiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influențează asupra mărimii bazei valorice a mijloacelor fixe. 

        Astfel, amortizarea în scopuri fiscale aferent mijlocului fix respectiv va fi calculată din suma valorii acestuia apreciată conform art. 27 alin. (1) sau art. 261 alin. (18) din Codul fiscal.

Arhiva

        Se permite la deducere în scopuri fiscale uzura mijlocului fix procurat de producătorul agricol în cazul în care ulterior aceasta a obținut subvenție pentru compensarea (integrală sau parțială) cheltuielilor ce țin de procurarea mijlocului fix?         Conform prevederilor art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația și folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice și morale și a cărei perioade de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma de 6000 lei.

        Evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.289 din 14.03.2007.

        În cazul în care agentul economic a determinat obligaţii privind plata unui mijloc fix, iar ulterior a obținut o subvenție, suma subvenției obținute nu va influența mărimea bazei valorice a mijloacelor fixe la calcularea uzurii în scopuri fiscale.

        Astfel, uzura acestui mijloc fix, în scopuri fiscale, va fi calculată din suma valorii mijlocului fix apreciată conform art.27 alin.(1) din Codul fiscal.

 (Temei scrisoarea Ministerului Finanţelor nr. 14/3-06/136 din 24.03.2016).

29.1.3.5.17.

Care este modalitatea de recunoaștere la deducere a dreptului limitat de a copia software exclusiv în scopul folosirii acestuia de către entitate în cadrul activității de întreprinzător?

        În conformitate cu prevederile pct. 4 din Standardul Național de Contabilitate „Imobilizări necorporale și corporale”, aprobat prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 118 din 6 august 2013, imobilizări reprezintă active deţinute pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de un an în activitatea entităţii sau pentru a fi transmise în folosinţă terţilor. 

        De asemenea, potrivit pct. 4 din standardul menționat, imobilizări necorporale sînt imobilizări nemonetare care nu îmbracă o formă materială, identificabile şi controlabile de entitate. 

        Conform pct. 38 din standardul menționat, imobilizările necorporale includ invenţiile, mărcile, licenţele, know-how-urile, francizele, programele informatice, desenele şi modelele industriale, website-urile, drepturile de utilizare a imobilizărilor corporale primite sub formă de aport la capitalul social, drepturile de autor, drepturile care rezultă din titluri de protecţie, alte imobilizări necorporale.

        Prin urmare, cu respectarea celor menționate, dreptul limitat de a copia software exclusiv în scopul folosirii acestuia de către entitate în cadrul activității de întreprinzător poate fi recunoscut ca imobilizare necorporală. 

        Totodată, potrivit art. 28 din Codul fiscal, se permite deducerea amortizării fiecărei unităţi de proprietate nematerială amortizabilă (brevete de invenţie, drept de autor şi drepturi conexe, desene şi modele industriale, contracte, drepturi speciale etc.) cu termen de utilizare limitat, calculînd perioada ei de utilizare prin aplicarea metodei liniare. 

        Astfel, dreptul limitat de a copia software exclusiv în scopul folosirii acestuia de către entitate în cadrul activității de întreprinzător, recunoscut ca imobilizare necorporală, conform art. 28 din Codul fiscal, va fi permis la deducere prin amortizarea acestuia, calculînd perioada ei de utilizare prin aplicarea metodei liniare. 

        În cazul în care dreptul limitat de a copia software exclusiv în scopul folosirii acestuia de către entitate în cadrul activității de întreprinzător este utilizat pe o perioadă mai mică de un an, atunci nu se constată imobilizare dar este recunoscut ca cheltuială permisă la deducere prin prisma art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.

29.1.3.5.18.

Care este modul privind determinarea la deducere a cheltuielilor ce țin de reparația proprietății entității?

        În conformitate cu prevederile art. 27 alin. (8) din Codul fiscal, deducerea cheltuielilor pentru reparaţia proprietăţii se efectuează după cum urmează: 

        a) dacă cheltuielile suportate pe parcursul perioadei fiscale pentru reparaţia proprietăţii nu depăşesc 15% din baza valorică a categoriei respective de proprietate (determinată fără a lua în considerare schimbările pe parcursul perioadei fiscale respective), cheltuielile în cauză vor fi permise spre deducere în perioada fiscală respectivă; 

        b) dacă cheltuielile suportate pe parcursul perioadei fiscale pentru reparaţia proprietăţii depăşesc 15% din baza valorică pentru fiecare obiect a categoriei I de proprietate şi baza valorică a categoriilor II-V de proprietate, mărimea acestui surplus se consideră drept cheltuieli pentru recondiţionare şi se reflectă la majorarea bazei valorice pentru fiecare obiect a categoriei I de proprietate şi baza valorică a categoriilor II-V de proprietate. 

        Modul privind determinarea la deducere a cheltuielilor ce țin de reparația proprietății entității este reglementat de Regulamentul privind evidența și calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14 martie 2007. 

        Depăşirea limitei privind cheltuielile pentru reparaţie, precum şi suma cheltuielilor pentru reparaţie permisă la deducere se determină prin completarea formularului specificat în anexa nr. 2 la Regulamentul menționat.

29.1.3.5.19.

Care este modul de deducere a costurilor de reparaţie a bunurilor utilizate în activitatea de întreprinzător în baza contractului de comodat?

        Potrivit art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.

        De asemenea, conform prevederilor art. 26 alin. (2) din Codul fiscal proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 lei.

         În conformitate cu art. 859 alin. (1) din Codul civil, prin contract de comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosință celeilalte părți (comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat. Articolul 862 alin. (2) din Cod, stabilește că comodatarul este ţinut să suporte cheltuielile necesare folosinței bunului. Comodatarul poate cere compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare-şi urgente pe care a fost nevoit şă le facă pentru conservarea bunului.

        Modul de contabilizare a imobilizărilor necorporale şi corporale şi de prezentare a informaţiilor aferente în situaţiile financiare este prevăzut de Standardul Naţional de Contabilitate „Imobilizări necorporale şi corporale”, aprobat prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 118 din 6 august 2013.

        Punctul 57 din Standardul menţionat prevede că costurile ulterioare aferente întreţinerii, asistenţei tehnice şi reparaţiei imobilizărilor corporale se efectuează pentru menţinerea lor în stare funcţională. Aceste costuri (inclusiv remunerarea personalului, valoarea materialelor consumate şi părţilor componente înlocuite) de la care nu se aşteaptă beneficii economice suplimentare, se reflectă ca costuri/cheltuieli curente. Cînd costurile menţionate sînt semnificative în comparaţie cu pragul de semnificaţie stabilit de entitate, ele pot fi raportate la cheltuieli anticipate pe termen lung sau curente cu includerea ulterioară în componenţa costurilor şi/sau cheltuielilor curente în modul stabilit de politicile contabile a entităţii.         De asemenea, pct. 60 din Standardul menţionat stabileşte că costurile ulterioare ce contribuie la majorarea beneficiilor economice aşteptate din utilizarea imobilizărilor corporale care nu sînt înregistrate în bilanţul entităţii se reflectă ca obiecte de evidenţă separate.

        Astfel, ţinînd cont de cele expuse, caracterul deductibil al cheltuielilor suportate pentru reparaţia acestor categorii de mijloace fixe urmează a fi determinat prin prisma prevederilor art. 24 alin. (l) din Codul fiscal.

        Concomitent, în cazul în care în urma efectuării reparaţiei mijloacelor fixe utilizate în bază de contract de comodat, în evidenţa financiară întemeiată pe prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate şi IFRS s-au creat active care întrunesc criteriile stabilite la art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, aferent acestora se va calcula uzura în scopuri fiscale conform normelor general stabilite.

29.1.3.5.20.

Are dreptul agentul economic să deducă cheltuielile aferente reparației porțiunii de drum public, care constituie singura cale de acces la întreprindere?

        În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător. 

        Potrivit art. 27 alin. (9) lit. a) din Codul fiscal, în perioada fiscală respectivă se permite deducerea cheltuielilor de reparație a drumurilor, ca cheltuieli curente.

        Totodată, conform pct. 26 din Anexa nr.1 la Hotarîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător și cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice și obținerii de venituri.

        Astfel, în cazul în care, contribuabilul dispune de certitudini întemeiate vis-a-vis de necesitatea suportării, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător, a cheltuielilor pentru reparația drumului public, acestea vor fi calificate ca cheltuieli ordinare și necesare, care ulterior vor fi admise la deduceri în scopuri fiscale la determinarea obligației privind impozitul pe venit.

Arhiva

        Are drept agentul economic să deducă cheltuielile aferente reparației porțiunii de drum public, care constituie singura cale de acces la întreprindere?  

        În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.  

        Potrivit art. 27 alin. (9) lit. a) din Codul fiscal, în perioada fiscală respectivă se permite deducerea cheltuielilor de reparaţie a drumurilor, ca cheltuieli curente.         Totodată, pct. 39 din anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.77 din 30 ianuarie 2008, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuieli caracteristice pentru gestionarea anumitor activități de întreprinzător, fără de care este imposibil de a face business, care sunt definite atât cu indici calitativi, cât și cu indici cantitativi.         Astfel, în cazul în care, contribuabilul dispune de certitudini întemeiate vis-a-vis de necesitatea suportării, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător, a cheltuielilor pentru reparația drumului public, acestea vor fi calificate ca cheltuieli ordinare şi necesare, care ulterior vor fi admise la deduceri în scopuri fiscale la determinarea obligațiilor privind impozitul pe venit. 

29.1.3.5.21.

În ce mod urmează a fi dedus costul licenței în condițiile anulării obligației de licențiere aferent activității respective?

        În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător. 

        De asemenea, potrivit art. 28 din Codul fiscal, se permite deducerea amortizării fiecărei unități de imobilizare necorporală amortizabilă (brevete de invenție, drept de autor și drepturi conexe, desene și modele industriale, contracte, drepturi speciale etc.) cu termen de utilizare limitat, calculînd perioada ei de utilizare prin aplicarea metodei liniare. 

        Conform prevederilor art. 44 alin. (7) din Codul fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidentă financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și IFRS care nu contravin prevederilor prevederilor titlului II din Codul fiscal.  

        Concomitent, potrivit pct. 83 din Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Catalogului mijloacelor fixe și activelor nemateriale nr. 338 din 21 martie 2003, în unele cazuri întreprinderile și organizațiile pot stabili durata de funcționare utilă a unor active concrete în baza restricțiilor stabilite de legislație asupra duratei de utilizare a acestor active sau a restricțiilor stabilite în contractele încheiate sau de termenul indicat în licență, în special asupra utilizării activelor nemateriale.         Totodată, conform art. 5 din Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017, standardele de contabilitate constituie baza ținerii contabilității și raportării financiare de către entități și sunt parte componentă a cadrului juridic al Republicii Moldova. Pentru entitate, standardele de contabilitate sunt obligatorii și acestea se selectează în conformitate cu art. 5 din legea menționată.  

        Prin urmare, conform pct. 4 din Standardul Național de Contabilitate ,,Imobilizări necorporale și corporale”, aprobat prin ordinul Ministrului Finanțelor nr. 118 din 6 august 2013, imobilizări amortizabile reprezintă imobilizări aflate în exploatare care au o durată de utilizare certă (limitată) și pentru care se calculează amortizarea.  

        Potrivit pct. 19 din standardul menționat, amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidență amortizabil pornind de la valoarea amortizabilă a obiectului și durata de utilizare a acestuia. Valoarea amortizabilă se ajustează cu mărimea pierderii recunoscute sau reluate din depreciere conform SNC “Deprecierea activelor”. 

        De asemenea, conform pct. 6 din standard, obiectul se recunoaște ca imobilizare numai în cazul respectării simultane a următoarelor condiții: 

        1) obiectul este identificabil și controlabil de entitate; 

        2) proprietățile și particularitățile lui corespund definiției imobilizărilor necorporale sau corporale; 

        3) este probabil că entitatea va obține beneficii economice viitoare din utilizarea obiectului; 

        4) costul de intrare a obiectului poate fi evaluat în mod credibil. 

        Potrivit pct. 28 din standard, în conformitate cu politicile contabile, entitatea calculează amortizarea unei imobilizări, începînd cu data transmiterii în utilizare sau cu prima zi a lunii care urmează după luna transmiterii în utilizare. 

        Respectiv, calcularea amortizării obiectului încetează:  

        1) la data expirării duratei de utilizare și/sau ieșirii obiectului; sau 

        2) începînd cu prima zi a lunii care urmează după luna expirării duratei de utilizare și/sau ieșirii obiectului.  

        Astfel, la data intrării în vigoare (27.10.2017) a Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr.185 din 21 septembrie 2017, durata de utilizare a imobilizărilor necorporale (licențelor pentru desfășurarea unor tipuri de activități) a expirat, iar calcularea amortizării acestora încetează. 

        Derecunoașterea imobilizărilor se efectuează conform prevederilor pct.31-37 ale Standardului Național de Contabilitate ,,Imobilizări necorporale și corporale” și Planului general de conturi contabile, aprobat prin ordinul Ministerul Finanțelor nr.119 din 06.08.2013. 

        În contextul celor expuse, agentul economic va înceta calcularea amortizării, iar deducerea cheltuielilor de derecunoaștere a imobilizărilor necorporale se va efectua în conformitate cu art. 24 alin. (1) și art. 44 alin. (7) din Codul fiscal. 


(Temei: explicațiile Ministerului Finanțelor nr. 09/2-13/23 din 18.01.2018)

Arhiva

        În ce mod urmează a fi dedusă costul licenței dacă a fost anulată obligația de licențiere aferent activității respective?  

        În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător. 

        De asemenea, potrivit art. 28 din Codul fiscal, se permite deducerea amortizării fiecărei unități de imobilizare necorporală amortizabilă (brevete de invenție, drept de autor și drepturi conexe, desene și modele industriale, contracte, drepturi speciale etc.) cu termen de utilizare limitat, calculînd perioada ei de utilizare prin aplicarea metodei liniare. 

        Conform prevederilor art. 44 alin. (7) din Codul fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidentă financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și IFRS care nu contravin prevederilor prevederilor titlului II din Codul fiscal. 

        Concomitent, potrivit pct. 83 din Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Catalogului mijloacelor fixe și activelor nemateriale nr. 338 din 21 martie 2003, în unele cazuri întreprinderile și organizațiile pot stabili durata de funcționare utilă a unor active concrete în baza restricțiilor stabilite de legislație asupra duratei de utilizare a acestor active sau a restricțiilor stabilite în contractele încheiate sau de termenul indicat în licență, în special asupra utilizării activelor nemateriale. 

        Astfel, în scopuri fiscale, pentru determinarea corectă a venitului impozabil agentul economic urmează să respecte metodele de evidentă financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și IFRS care nu contravin prevederilor Codului fiscal. 

        Totodată, conform art. 7 alin. (1) din Legea contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, standardele de contabilitate constituie baza ținerii contabilității și raportării financiare de către entități și sunt parte componentă a cadrului juridic al Republicii Moldova. Pentru entitate, standardele de contabilitate sunt obligatorii și acestea se selectează în conformitate cu art. 4 din legea menționată. 

        Prin urmare, conform pct. 4 din Standardul Național de Contabilitate ,,Imobilizări necorporale și corporale”, aprobat prin ordinul Ministrului Finanțelor nr. 118 din 6 august 2013, imobilizări amortizabile reprezintă imobilizări aflate în exploatare care au o durată de utilizare certă (limitată) și pentru care se calculează amortizarea. 

        Potrivit pct.19 din standardul menționat, amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidență amortizabil pornind de la valoarea amortizabilă a obiectului și durata de utilizare a acestuia. Valoarea amortizabilă se ajustează cu mărimea pierderii recunoscute sau reluate din depreciere conform SNC “Deprecierea activelor”. 

        De asemenea, conform pct. 6 din standard, obiectul se recunoaște ca imobilizare numai în cazul respectării simultane a următoarelor condiții: 

        1) obiectul este identificabil și controlabil de entitate; 

        2) proprietățile și particularitățile lui corespund definiției imobilizărilor necorporale sau corporale; 

        3) este probabil că entitatea va obține beneficii economice viitoare din utilizarea obiectului; 

        4) costul de intrare a obiectului poate fi evaluat în mod credibil. 

        Potrivit pct. 28 din standard, în conformitate cu politicile contabile, entitatea calculează amortizarea unei imobilizări, începînd cu data transmiterii în utilizare sau cu prima zi a lunii care urmează după luna transmiterii în utilizare. 

        Respectiv, calcularea amortizării obiectului încetează: 

        1) la data expirării duratei de utilizare și/sau ieșirii obiectului; sau 

        2) începînd cu prima zi a lunii care urmează după luna expirării duratei de utilizare și/sau ieșirii obiectului. 

        Astfel, la data intrării în vigoare (27.10.2017) a Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr.185 din 21 septembrie 2017, durata de utilizare a imobilizărilor necorporale (licențelor pentru desfășurarea unor tipuri de activități) a expirat, iar calcularea amortizării acestora încetează. 

        Derecunoașterea imobilizărilor se efectuează conform prevederilor pct.31-37 ale Standardului Național de Contabilitate ,,Imobilizări necorporale și corporale” și Planului general de conturi contabile, aprobat prin ordinul Ministerul Finanțelor nr.119 din 06.08.2013. 

        În contextul celor expuse, agentul economic va înceta calcularea amortizării, iar deducerea cheltuielilor de derecunoaștere a imobilizărilor necorporale se va efectua în conformitate cu art. 24 alin. (1) și art. 44 alin. (7) din Codul fiscal. 


(Temei: explicațiile Ministerului Finanțelor nr. 09/2-13/23 din 18.01.2018)

29.1.3.5.22.

Care este modalitatea de deducere a cheltuielilor legate de reparația unui mijloc fix conform contractului de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă, comodat, sublocațiune pentru entitățile care, începînd cu perioada fiscală 2018, aplică prevederile art. 261 din Codul fiscal?

        În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (11) din Codul fiscal, cheltuielile aferente reparației curente și capitale a mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor alin. (2) al aceluiași articol se permit spre deducere în limita a 15% din suma calculată a locațiunii, arendei sau redevenței (plății pentru concesiune), suportată pe parcursul perioadei fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparație a mijloacelor de transport aerian internațional – în mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operațional, suportată pe parcursul perioadei fiscale.

        Potrivit art. 261 alin. (3) din Codul fiscal, sunt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investițiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă, comodat, sublocațiune. În sensul prezentului alineat, prin investiție se înțelege excedentul cheltuielilor ce țin de reparație, îmbunătățire și altele asemenea în privința mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menționate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la alin. (11) din articolul menționat. 

        Astfel, în cazul în care întreprinderea suportă cheltuieli legate de reparația unui mijloc fix, conform contractului de leasing operațional, locațiune, concesiune, arendă, comodat, sublocațiune, cheltuieli - suportarea cărora, potrivit contractului nominalizat, revine arendașului, locatarului sau concesionarului, suma depășirii limitei, stabilită în alin. (11) din articolul menționat, constituie proprietate pe care se calculează amortizarea.

29.1.3.5.23.

Are oare dreptul entitatea să calculeze în scopuri fiscale amortizarea aferent imobilului care nu este dat în exploatare?

        În conformitate cu prevederile art. 26 și 261 din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei. 

        Totodată, conform art. 27 alin. (3) din Codul fiscal, pentru entitățile ce aplică prevederile art. 26 din Codul fiscal, includerea iniţială a mijloacelor fixe la categoria respectivă de proprietate se face la momentul punerii lor în exploatare. 

        Conform art. 261 alin. (6) din Codul fiscal, pentru entitățile ce aplică prevederile art. 261 din Codul fiscal, amortizarea mijloacelor fixe se calculează începînd cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în funcţiune prin utilizarea metodei liniare de amortizare. 

        De asemenea, potrivit art. 26 alin. (10) și art. 261 alin. (17) din Codul fiscal, evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14 martie 2007. 

        Astfel, în conformitate cu prevederile pct. 3 din Regulament, în scopuri fiscale nu se calculează amortizarea aferent construcțiilor capitale nefinisate.

Video
Codul fiscal 2019
Panou informativ