Decenii de-a rîndul sistemul fiscal autohton s-a dezvoltat paralel cu cel al URSS, dupa aceleasi legi, principii si regulamente, cuprinzînd atît drepturile, cît si obligatiile, responsabilitatile inspectoratelor fiscale. În RSSM, ca si în URSS, a fost stabilit un sistem strict centralizat de calculare si încasare în buget a impozitelor si altor plati percepute de la întreprinderile si organizatiile de stat, cooperativele agricole si de producere, precum si de la populatie.

Primul document despre crearea inspectoratelor fiscale de stat orasenesti si raionale este cel cu numarul 68 din luna martie 1990, aprobat de Sovietul Ministrilor al RSSM. Tot atunci, pe lînga Ministerul Finantelor, si-au început activitatea anumite subdiviziuni fiscale, dar care nu intrau în componenta organelor financiare locale.

Începînd cu anul 1991, în republica a început sa se aplice propria legislatie fiscala, tinîndu-se cont de specificul economiei si interesele bugetare nationale. La 15 februarie, de exemplu, Sovietul Suprem adopta Legea privind prioritatile dezvoltarii sociale a satului si complexului agroindustrial, în care se prevad particularitatile impozitarii beneficiului întreprinderilor, însotite de o lista suplimentara de înlesniri, acordate acestor gospodarii.

La 17 noiembrie 1992 Parlamentul adopta Legea privind bazele sistemului fiscal. Aceasta lege determina principiile economice, juridice si organizationale generale de constituire a sistemului fiscal, prevede tipurile impozitelor si competenta organelor puterii de stat, drepturile si obligatiile contribuabililor, drepturile, obligatiile si responsabilitatea organelor fiscale, apararea contribuabililor, raspunderea pentru încalcarea legislatiei. Aceasta lege este asemanatoare cu cea ruseasca. Sistemul fiscal e voluminos, prevede 10 impozite generale de stat si 10 locale, numarul carora ulterior creste.

De la 2 decembrie 1992 intra în vigoare Legea privind impozitul pe beneficiul întreprinderilor. Impozitului sînt supusi toti agentii economici - persoane juridice de pe teritoriul Republicii, indiferent de formele de proprietate si de cadrul juridic, inclusiv întreprinderile cu investitii straine, asociatiile si organizatiile internationale care îsi exercita activitatea de antreprenoriat nemijlocit sau prin intermediul reprezentantelor permanente si filialelor.

Întreprinderile agricole, cu exceptia celor de tip industrial, nu platesc impozitul pe beneficiul provenit din fabricarea si desfacerea productiei agricole, precum si din desfacerea productiei obtinute prin prelucrarea industriala a materiei prime proprii. Beneficiul obtinut din activitatea neagricola si beneficiul întreprinderilor de tip industrial este impozitat în baza principiilor generale.

Impozitului pe beneficiu nu se supuneau sumele de binefacere, sustinerea institutiilor de ocrotire a sanatatii, de cultura, învatamînt, educatie fizica în valoare de 2 la suta din beneficiul impozabil si un procent din beneficiul de bilant, transferat în fondul de sustinere sociala a populatiei.

În aprilie 1992 a fost adoptata Legea cu privire la investitiile straine. Astfel, a fost prevazut un sir de scutiri de impozit pe beneficiu pentru întreprinderile mixte cu investitii straine. Ulterior au fost introduse anumite modificari care au simplificat considerabil ordinea acordarii lor. În afara de aceasta, întreprinderile mixte se bucura si de scutirile de baza prevazute pentru întreprinderile autohtone.

Legea cu privire la taxa pe valoarea adaugata a vazut lumina zilei în noiembrie 1994. Ea prevede un impozit indirect de stat, aplicat la suma valorii adaugate, formate la fiecare etapa de producere si vînzare a marfii, executare a muncii si acordare a serviciilor. Platitoare de impozit sunt întreprinderile si cetatenii, inclusiv straini, care desfasoara activitati de întreprinzator, exceptie facînd cetatenii care obtin un venit anual din comercializarea marfurilor mai mic de 400 salarii minime si institutiile finantate de la buget. Cota impozitului este aprobata în marime de 20 la suta din volumul operatiunilor impozabile si poate fi precizata de Parlament în timpul aprobarii bugetului pentru anul viitor.

La sfîrsitul lunii decembrie 1994 Parlamentul a adoptat Legea cu privire la accize. Accizele sunt un impozit indirect de stat, inclus în pretul marfii (productiei) si este achitat de consumator. Platitori sunt persoanele fizice si juridice care produc si realizeaza marfuri supuse accizelor (nu de prima necesitate: bauturi alcoolice, produse de tutun, obiecte din metale pretioase cu sau fara nestemate s.a.). Începînd cu 1995, accizele au fost stabilite prin taxe fixe în exprimare baneasca la o unitate a marfurilor supuse accizelor în loc de procentele care se aplicau înainte la pretul de realizare. Nesupuse accizelor au fost marfurile fabricate în republica si exportate, spirtul utilizat în medicina, inclusiv în cea veterinara.

Pe parcursul anilor anumite modificari a suferit si Legea cu privire la impozitul funciar si modalitatea de impozitare, adoptata în decembrie 1992. Platitori ai acestui impozit sunt persoanele fizice si juridice cu terenuri de pamînt cu titluri de proprietate, posesiune si binefacere. Initial, cotele impozitului dat au fost neînsemnate si diferentiate, în dependenta de bonitate, de felul de utilizare agricola.

Din 1995 întreprinderile agricole au început sa plateasca un impozit funciar unic, care includea si impozitele imobiliar si rutier, platite anterior separat. În legatura cu aceasta, cotele impozitului funciar s-au majorat. Impozitul imobiliar, conform decretului Presedintelui Republicii, a început sa fie platit de toate persoanele juridice cu fonduri fixe de productie si neproductive, precum si de cetatenii posesori de cladiri si edificii.

Conform Legii cu privire la impozitul rutier din iunie 1993, cetatenii au început sa achite anumite plati pentru exploatarea autostrazilor, diferitelor constructii auto, pentru procurarea autoturismelor, altor mijloace de transport, impozitul de tranzit si un impozit rutier special. Din 1996 însa a început sa actioneze Legea cu privire la fondul rutier. Semnificativ e ca ea, în comparatie cu cea anterioara, omite nedreptatea privind “repartizarea egalatoare a impozitului rutier” pentru toti posesorii si neposesorii de mijloace de transport auto.

Pentru întregul sistem fiscal si nu numai, de fapt, important s-a dovedit a fi adoptarea Legii cu privire la impozitul pe veniturile persoanelor fizice. Aceasta Lege a fost abrogata odata cu punerea în aplicare a titlurilor I si II ale Codului fiscal. Drept ca în decursul anilor cotele impozitului, precum si marimea venitului neimpozabil, în repetate rînduri s-au modificat.

Istoriceste, ca sa zicem asa, ne-am oprit doar la anumite momente, date, cifre din arsenalul sistemului fiscal, care, timp de un deceniu, a suferit mai multe schimbari, mai ales calitative. Actualmente în republica actioneaza unele titluri ale Codului fiscal, inclusiv impozitul pe venit, taxa pe valoarea adaugata, impozitul pe proprietate, impozitele locale, accizele, administrarea fiscala.

Însa desavîrsirea, redresarea sistemului ca atare continua.